Something Nice

Something Nice

luni, 19 martie 2007

poveste

am chef de poveshti de groaza :d cine imi spune shi mie pov de groaza dak vretzi va spun si eu una :D e gigea :D:D:D


Era o femeie care avea un catzel . Aceasta femeie avea obiceiul ca atunci cand avea un coshmar sa lase mana pe langa pat shi ca, cainele sa o linga pe mana .
Intr-o seara femeia are un cosmar si ca de obicei lasa mana in jos pe langa pat si cainele ca de obicei o linge dupa ceva timp iar are un cosmar shi se repeta povestea dar de aceasta data ea merge si pana la bucatarie sa isi ia un pahar cu apa shi cand se intoarce in camera gaseste cainele speriat intr-un colt al camerei si vede scris pe geam : SI OAMENII POT LINGE >:)

5 comentarii:

Anonim spunea...

esti genul de fata grasa cu sanii mici( la fel ca gyby)?

Badita Florin spunea...

coaie..... acum ce e gygy punct de referinta =)))))

Teo spunea...

dupa emopotaie da :)

Anonim spunea...

btw...intamplarea face ca ma cheama maria si intamplarea face ca sunt oarecum taranca pentru ca nu m-am nascut in bucuresti, desi din pacate aici am ajuns sa locuiesc...happy holidays to you too! :D

Anonim spunea...

Uite o "poveste de groaza" scrisa de mine
Ecou

"Bat la usa grea si nu aud nimic altceva decat ecoul batailor mele… Nu imi deschide nimeni desi stiu ca dincolo este cineva, este chiar sufletul meu care si el, la fel ca toata lumea m-a lasat singura in aceasta incapre goala, fara geamuri, doar o usa imensa metalica… Imi lipesc urechea de usa rece si imi tin respiratia…. ascult…nimic, doar o tacere moarta. Oare sufletul meu a murit? Imi trec prin minte mii si mii de ganduri sumbre, care mai de care mai negre si mai pesimiste. Oare sunt condamnata sa raman aici singura pentru totdeauna in singuratatea asta care ma sufoca ? Renunt sa mai bat in usa nesfarsita si ma asez… ma dor picioarele, oftez adanc si ma impac cu ideea de a ramane singura in aceasta imensa liniste. Oare nu asta mi-am dorit ? SINGURATATE si LINISTE ? Acum o am. De ce nu sunt fericita ? Totul este dus intr-un extrem de neimaginat… nu mai am nimic … nici macar suflet… il aud … e dincolo de aceasta usa… ma ridic cu greu de parca as avea greutati atarnate de corp, si incep sa bat cu disperare, sa zgariu usa cu unghiile, sa urlu… dar nu se deschide, ramane doar un ecou surd… Usa devine uda si imi dau seama ca e uda de sangele meu, unghiile s-au ros de mult si acum a ramas doar carnea neacoperita de nimic si sangerez… As vrea sa se sfarseasca totul, tot chinul acesta sa ia sfarsit, sa incep o noua viata, dar pentru asta va trebui sa existe un sfarsit… Dureros sfarsit… Simt pe gat o rasuflare, pielea mi se sperleste si aud soapte… Cum se poate, doar eram singura si usa nu s-a deschis ? Deschid ochii dar degeaba, in intunericul apasator nu pot distinge nimic. E o respiratie grea, rasunatoare, umeda si apasata. Ma trec fiori si imi dau seama ca asta este sfarsitul a tot ceea ce a fost pana acum. Mi-am dorit sfarsitul inca de cand am simtit ce inseamna dezamagirea, deznadejdea, suferinta, umilinta, dar acum parca as mai intarzia acest sfarsit iminent. Pe cat de mult mi-am dorit sa termin acest chin nesfarsit, tot pe atat imi doresc sa mai traiesc macar o clipa. Dar pentru ce ? Ce as mai putea repara... oricum ar fi o viata inutila. Imi doresc sa nu fie o moarte dureroasa dar ce poate fi mai dureros decat durerea provocata de sfasierea inimii mele fragede ? Nu exista durere mai mare...
Imi simt umerii strapunsi de ceva ascutit, dar nu simt nimic dureros, este chiar o placere dar si un sentiment de frica si totodata de siguranta pentru ca stiu ce va urma. Nu am fost niciodata atat de sigura de ce se va intampla....Nu doare.... ceea ce toata viata am crezut ca este dureros este chiar placut... e un sentiment straniu de usurare... simt cum mi se scurge viata din trup si totul devine acum clar... Totul se lumineaza in jurul meu vad cum fiinta care mi-a luat viata isi sterge sangele de pe hainele imaculate.... dar de ce are haine atat de perfecte cand va savarsi un adevarat macel ? Imi vad trupul sfasiat intins pe jos, dar ce sunt eu ? Eram singura in incapere... sufletul meu era inchis dincolo de usa insangerata care ne separa.... si atunci eu cine sunt ? Vad cum aratarea imi sfasie trupul, si aud ecoul loviturilor aplicate asupra trupului meu cu un obiect neobisnuit de lung, ascutit si lucios. Priveam detasata totul dar nu simteam nimic... acum totul se sfarsise... sau nu? "